Relatiile pe care le avem sunt intr-un constant si considerabil dezacord cu ceea ce ne dorim.

Pentru ca asa trebuie sa fie.

Nu te poti pune in valoare decat in vederea unei persoane net inferioare.
-fericitul caz al educarii cuiva care doreste sa fie educat-

A uimi prin puterea exemplului, implica o relatie sado-masochista cu propriul orgoliu.

Simultan, exista o recurenta nevoie pentru o alta persona - de aceasta data proportional superioara -
pentru a-ti furniza energie si material didactic in ceea ce o priveste pe prima.

Noi nu ne manifestam fizic.
Ne consumam.

Cand ne manifestam fizic nu stim daca o facem in vederea estomparii unei nevroze mentale sau pentru ca suntem incapabili sa estompam mental propria nevroza fizica.

Cu cat esti mai frustrat in ceea ce priveste persoana de langa tine cu atat esti mai susceptibil intru a deveni cordial cu propria-ti persoana.

Cei care sunt nefericiti alaturi de altii, nu au alta alternativa decat aceea de a fi fericiti cu ei insisi.

Pesemne ca de aceea, a fi in preajma unui cuplu implica o agonie.
Parca ataca la propria ta siguranta,la confortul tau de solitar.

Masturbarea nu este altceva decat frica de a da, intru riscul de a nu primi inapoi, intocmai la fel.

ceea ce esti dispus sa iti oferi trebuie sa fie intotdeauna returnat - cu dobanda, daca se poate -

De aceea persoanele insigurate, vor oferi partenerilor, mai mult decat li se cuvine.

Noi nu suntem dispusi a ne oferi noua, decat in contextul a ceva ce nu putem primi de la altii.


Pe de alta parte, a avea o mare dragoste comparativ cu una mica sau relativ mediocra, nu este altceva decat o diferenta de nuanta.

Si sa fim seriosi, cine are timp de asa ceva?